Fun club Geta Burlacu
Fun club si muzica Getei Burlacu

Geta Burlacu - Imblinzitoarea de tauri (II)
     media: 5.00 din 8 voturi

Niciodata nu am fost femeia fatala, precum a fost Carmen, nu am urmarit acest scop, nu-mi place sa las victime, nu-mi place o relatie plina de foc si suferinta, pasiune si oroare. Imi plac armonia si respectul, dragostea reciproca si dragostea trecuta prin timp.
Mi-ar fi placut sa am o silueta gustoasa. Atunci cind ma dezbrac in fata oglinzii si ramin numai in rochia mea preferata, de culoare mov, imi indrept spatele imediat. Oglinzile din casa sint prietenoase, ma arata permanent frumoasa. Femeile care fac isterie din slabit cred ca au caracter si vointa de a face acest lucru. Si eu cred ca le am. Da, stiu precis ca le am. Dar nu ma apuc de azi sa ma duc la sala. Poate de miine, bine?
Intr-o zi, baiatul meu m-a intrebat: „Mama, „patru fire de margele”, asta-i despre tine?”... Si fiica este pasionata de ele. Ea le poarta cu atita mindrie! Citeodata, imi pun margelele care, chipurile, sint ale ei (dar care, de fapt, sint ale mele) si Elvira trebuie neaparat sa spuna ca sa o auda toata lumea: „Mama, asa de bine iti sta cu margelele mele!” sau „Mama, de ce ai pus margelele mele, iti plac mai mult?”.
Nu exista barbati rai, exista barbati care nu ni se potrivesc. Cu Dorel nu a mers, pentru ca nu ne-am potrivit. Am ajuns la concluzia (corecta) ca nimeni nu are voie sa se chinuiasca singur intr-un cuplu si sa-l chinuiasca pe celalalt, daca nu mai merge. Pina la urma, viata este foarte scurta si toti oamenii sint nascuti ca sa traiasca fericiti. Trebuie sa ai curaj, bun simt si educatie ca sa permiti celui care este linga tine sa traiasca fericit si sa-ti oferi si tie aceasta sansa. Chiar daca e foarte greu. A fost mai greu pentru el, pentru ca nu s-a asteptat sa spun ca mai departe caruta nu merge. Imi era tare greu pe suflet, cind imi dadeam seama ca asa poate sa dureze toata viata - sa fim doi straini pina la adinci batrineti.
Am fost libera si independenta pina la un punct, cind te saturi de libertate si independenta. Observi ca, de fapt, ai de toate, doi copii frumosi si sanatosi, un job ok, care iti permite sa intretii copiii si sa traiesti decent, sa mergi in vacante, fara fanatism si pretentii de Bali sau Maldive. Si cind am constientizat acest lucru, mi s-a facut deodata asa de trist... Am inteles ca vreau pentru mine un sot iubitor si pentru copiii mei - un tata. In casa noastra se simtea lipsa unui parfum barbatesc, cu care adorm asa de bine acum! Mi-am dorit un cuib linistit, cu multa dragoste, unde sa-mi fie cald si bine. Cind incepi sa visezi la toate acestea, iti pui cizmele cu cele mai inalte tocuri, cerceii lungi, iti faci coafura si buzele si te pornesti la vinatoare.
Nu stiu daca ne-am indragostit in acelasi moment. Cind ni s-au intilnit privirile, am inteles ca l-as fi invitat la mine acasa imediat, dar nu mi-am permis sa trec peste eticheta. Oricum, peste un timp ne-am intilnit ca sa nu ne mai despartim. Se spune ca fiecare pai isi are umbra sa, cred ca e despre noi. Nu stiu ce va fi miine, dar azi e bine.
El e foarte frumos. Si la chip, si la suflet. Fara el n-as reusi sa fac multe lucruri cu adevarat importante pentru mine.
Inca nu ne-am casatorit. Nu conteaza asta acum pentru noi. Poate vom face acest pas cind vom avea un copil, daca il vom avea... Atunci cind Petru m-a invitat la el acasa, totul a fost foarte firesc, de parca asa si trebuia sa fie. Si soacra-mea a zis, ca printre rinduri, ca pentru ea e important ca baiatul ei sa fie fericit si ca linga el sa fie femeia pe care o iubeste.
Un barbat adevarat trebuie sa fie intelept si tare bun la suflet. Si atunci el are toate sansele sa fie un om fericit. Si nu mai conteaza daca el este om de afaceri, sportiv, fermier sau artist.
Cineva poate viseaza la un print pe cal alb. Dar noi chiar i-am invitat in scena - si printul, si calul alb, in timpul concertului de lansare a albumului „La poarta pamintului”. A fost o idee nastrusnica, realizata de Neli Sambris.
Nuntile sint o sursa importanta de venit. Imi place sa fiu inconjurata de lume frumoasa si sa simt atmosfera de sarbatoare. Fara nunti nu as putea sa-mi realizez proiectele din cap, de exemplu, nu as fi putut aduce calul in scena.
Sintem oameni rupti de la pamint. Copiii mei se bucura foarte mult atunci cind vad o gaina sau o ratusca – li se pare ceva exotic. Sintem fericiti atunci cind avem mai mult timp liber, atunci cind mincam produse naturale . Vrind sa fim foarte puternici, sintem, de fapt, foarte slabi. Am adaugat ceva kilograme, pentru ca mi-am luat masina si nu mai alerg asa de mult. Bem ceaiuri naturale nu pentru ca trebuie sa le bem, ci ca sa ne tratam. In schimb, preferam ice tea si nescafe. Urmarim talk-show-uri si ne ducem la psiholog, in loc, pur si simplu, sa discutam, sa ne privim in ochi si sa ne traim vietile.
„La poarta pamintului” e un album cu muzica populara pe care mi l-am dorit de foarte mult timp. Colegii mei de la Balti faceau haz de mine cind ma auzeau cintind folclor. Mesajul lor era evident - o rusoaica s-a apucat sa cinte muzica populara moldoveneasca. Am ales cu grija cintece uitate de vremuri si am avut mari emotii cum o sa sune acestea astazi. De aceea, i-am rugat pe Marcel si Edgar Stefanet, care cunosc stilistica foarte bine, sa faca aranjamentele muzicale. Mi-am dorit ca aceste melodii sa sune un pic sofisticat si sa aiba armonii mai contemporane, sa ramina aproape autentice, dar sa aiba si pasaje mai spre jazz.
Anul 2008 l-am incheiat cu un concert de muzica jazz la Palatul National. A fost un plan fix. Atunci cind am auzit prima data orchestra de la Tiraspol, am zis ca trebuie neaparat sa ma gindesc la o colaborare, mai ales ca era vorba de jazz. Concertul a iesit foarte bine, asa cum l-am visat: am avut rochie frumoasa, o orchestra nemaipomenita in spate, cu 25 de barbati, toti in camasi albe si cu papioane, care au cintat numai pentru mine.
Ma prind la gindul ca as putea sa stau ore intregi privind-o pe Anca Parghel. Sa o ascult, sa citesc ceva despre ea. Anca Parghel este o legenda nu numai a jazz-ului romanesc. Am cunoscut-o personal. Multe lucruri pe care le stiu si le posed in jazz, le cunosc datorita ei. Pentru mine ea este o vedeta mondiala, pe care am putut sa pun mina si sa invat de la ea. Cesaria Evora este un artist de nisa, care a prins gratie autenticitatii sale. Nu stiu daca as putea invata ceva de la ea. Cred ca nu-mi ajunge un „Sony music” ca sa ma gaseasca in Moldova noastra, „petit pays”, or asta s-a intimplat in cazul ei.
Mi-ar placea un duet cu Bregovic. Are o carisma fantastica. Daca ati observat - el practic nu face nimic in scena, ii dirijeaza pe toti cu zimbetul pe buze, de parca ar fi un saman. Cred ca si cu Sting ar iesi ceva interesant.
Problema show-business-ului moldovenesc este piata de desfacere mica. Personal, imi place foarte mult sa fiu acasa si nu vreau sa caut alte piete de desfacere. As vrea sa fiu cunoscuta in toata Moldova, decit in toata Romania, de exemplu. Vreau sa am concerte pentru oameni simpli, intr-o casa de cultura frumoasa, la Glodeni, Drochia, Rezina, Cimislia, oriunde. Nu mai vreau sa fiu o cintareata de nisa, ci sa cint pe intelesul tuturor. Atunci cind auzi cum publicul iti cinta piesele, intelegi rostul muncii tale. Si daca vin sa cint la ei in oras sau in sat, oamenii o sa spuna – mai, la noi asa ceva n-a fost de 50 de ani! Pentru ca „Nunta de la Saliste”, cintec pe care l-am auzit intr-un microbuz, ne degradeaza! Trompeta nu acorda cu jumatate de ton de clapa si era tat ghini. Soferului ii placea - el de multi ani nu a mai auzit altceva, deoarece casa de cultura din satul lui natal ori e darimata, ori e incuiata, iar la un concert de muzica buna n-a fost de cind s-a intors din armata.
Fiecare artist e o persoana publica, care are un punct de vedere, inclusiv in politica. Trebuie sa fii foarte atent atunci cind iti declari simpatiile politice, pentru ca parerea ta poate influenta multe alte opinii. In cazul in care sustine viziunile partidului, cred ca un artist poate sa se implice si intr-o campanie electorala . Eu nu pot sa spun ca sint surda si apolitica, dar mai degraba simpatizez omul din partid, pe care pot sa-l cunosc personal, decit sa sustin intreg partidul.
A contat foarte mult faptul ca Petru a fost cu mine in toata perioada „Eurovision”-ului. Atunci cind nu am trecut in finala, prima fraza rostita de el a fost: „Puiutu, ce facem mai departe?”. I-am spus ca mergem acasa. A doua zi dimineata ne-am trezit de la sunetul de telefon al celor de la centrul de presa, care aveau 2 bilete la concertul lui Bregovic. Si Petru iar m-a intrebat: „Puiutu, vrem sa mergem acasa sau raminem la concertul lui Bregovic?”. Cred ca Petru si Bregovic m-au scos din toata povestea cu „Eurovision”-ul.
In adincul sufletului am simtit si tristete, si amar, ca si pentru orice alta intimplare care ar fi fost in locul „Eurovision”-ului. E un fapt care s-a produs. Dar cel mai important lucru pe care l-am constientizat e ca acolo nu m-am simtit deloc bine. Dupa Belgrad au urmat proiecte foarte faine, de valoare artistica adevarata, unde m-am simtit in apele mele, printre pictori, compozitori, oameni de creatie. Unde arta era una ne-nascocita. Cred ca mi-am dorit sa particip la „Eurovision” dintr-un interes sportiv: nu a fost atit de important sa ajung la „eurovision”-ul eurovision-ului, ci sa cistig aici, acasa.
Imi plac vacantele si week-end-urile, noptile nedormite, dar de buna voie.
Tot ce se intimpla cu noi sint doar niste experiente din care tragem concluzii. Asa spuneam pina la moment. Dar acum inteleg ca daca ieri nu am reusit sa fac ceva, azi poate fi prea tirziu... incep sa regret.
Micile mele pasiuni sint cafeaua-latte, ceaiurile din ierburi, dulciurile - asa mi-i de rusine sa recunosc! Imi place sa primesc placere de la lucruri mari si mici – imi place sa simt o vibratie din interior, placere care sa-ti lase gura apa sau care sa-ti dea senzatia furnicaturilor pe piele. Si cind traiesc asemenea momente, inteleg ca aceste sentimente sint niste mici taine, mici fericiri, fie si pentru citeva secunde.
Cred in povesti, vise, minuni, prietenie intre femei, dragoste la prima vedere si pe o viata intreaga.



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

   
 
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare